Sâmbătă dimineață, fără alarmă, fără ședințe și fără mesaje în așteptare. Mulți dintre cei care conduc echipe cunosc senzația aceasta rară și au, imediat după ea, o întrebare: ce fac cu timpul ăsta? Unii deschid agenda și scriu ore, locuri, nume. Alții îndepărtează agenda cu totul și așteaptă să vadă ce iese. Amândoi au motive bune, iar amândoi riscă să iasă din weekend la fel de obosiți cum au intrat în el. Merită puse alături, calm, cele două feluri de a folosi un weekend liber, cu ce câștigi și cu ce pierzi la fiecare.
Weekendul cu program: ce aduce
Cine își planifică sâmbăta și duminica nu o face din rigiditate. Mulți manageri au o singură zi în care pot face lucruri care nu țin de muncă și simt, pe bună dreptate, că trebuie să o umple cu sens. Un drum la munte, un prânz cu părinții, o vizită la o expoziție, o plimbare cu bicicleta. Planificarea are un avantaj greu de contestat: scapi de întrebarea «ce facem azi?», care, repetată de cinci ori, obosește mai tare decât un drum lung.
Un al doilea avantaj e legat de relații. Oamenii care contează pentru noi au și ei programe încărcate, iar o întâlnire stabilită cu două săptămâni înainte are șanse mult mai mari să aibă loc decât una improvizată vineri seara. Weekendul cu program e, în felul acesta, o formă de grijă față de ceilalți.
În sfârșit, planul îți dă un sentiment de control, important pentru cei obișnuiți să conducă. După o săptămână în care ai decis pentru alții, e plăcut să ai o listă simplă, cu bife mici, care îți arată că ai făcut ceva pentru tine. Pe de altă parte, și aici e primul semn de întrebare, control înseamnă, uneori, tensiune mascată.
Mai e un detaliu pe care îl uităm: planul făcut vineri seara, obosiți, rareori ține cont de ce ne dorim cu adevărat sâmbătă dimineața. Observăm des cum același lider, care le spune angajaților să nu se streseze, își petrece sâmbăta verificând ceasul și socotind cât timp mai are până la următorul punct din plan.
Weekendul gol: ce aduce el
Cel de-al doilea fel e opusul. Nu rezervi nimic, nu promiți nimănui nimic, nu pui nicio oră pe nicio hârtie. Dimineața vezi cum arată cerul și hotărăști. Câștigul cel mai mare este libertatea de a urma energia pe care o ai efectiv, nu pe cea pe care o aveai când ai făcut planul. Dacă te trezești obosit, rămâi acasă. Dacă ai chef de mișcare, ieși. Corpul decide, nu agenda. Iar dacă ai copii sau un partener cu alt ritm, negocierea se face pe loc, în bucătărie, cu cafeaua în mână, nu printr-un calendar partajat.
Pentru cei care vor un ritm mai calm, asta este o ușurare. Weekendul gol permite plictiseala, iar plictiseala, ținută în doze mici, face loc ideilor. Mulți oameni de conducere spun că cele mai bune gânduri le vin sub duș, la plimbare sau în timp ce spală vasele, adică exact în momentele pe care nimeni nu le-a programat.
Dacă te interesează cum vorbesc alții despre echilibrul dintre muncă și odihnă la nivelul unei echipe, merită să arunci o privire pe site-ul Revista Management, o revistă dedicată liderilor, unde accentul cade pe inspirație pentru cei care conduc azi și vor conduce mâine. Nu ca să afli rețete, ci ca să vezi cum își pun și alții întrebările acestea.
Libertatea nu e totuna cu lipsa de grijă, iar un weekend gol are limitele lui. Dar, la fel ca planul, poate fi o alegere făcută cu ochii deschiși, nu o scăpare. Diferența se vede seara, când te întrebi dacă ziua ți-a aparținut sau ai lăsat-o să alunece.
Unde se împiedică fiecare
Weekendul cu program se împiedică atunci când devine o a doua săptămână de lucru, doar cu alte sarcini. Ai bifat expoziția, vizita, excursia, cumpărăturile, dar luni dimineața te simți ca după un maraton. Planurile prea dese strâng timpul și îl transformă într-o corvoadă pe care o executăm cu zâmbetul pe buze. Mai grav, nu avem loc pentru nimic neprevăzut, iar neprevăzutul, la oameni, e adesea cel mai bun dintre lucruri.
Weekendul gol are alt risc: se umple singur, și de obicei cu lucrurile greșite. Fără un reper, duminica se consumă pe canapea, cu telefonul în mână și cu e-mailul de serviciu deschis «doar să arunc o privire». Se termină cu un sentiment ciudat, de timp pierdut, deși nu s-a întâmplat nimic rău. Lipsa de formă poate produce neliniște, mai ales la oamenii obișnuiți cu structura. Unii abia în duminica seara își dau seama că n-au vorbit cu nimeni de la plecarea din birou, vineri, și că tăcerea aceea nu era chiar odihnă.
Mai e și o diferență de caracter. Unii oameni se odihnesc în structură, alții în libertate, și nu putem judeca un temperament după cel al altuia. Am văzut directori care jurau că nu au nevoie de plan și apoi nu știau ce să facă cu o zi întreagă, și oameni de producție care își țineau agenda sacră și, totuși, cei mai liniștiți colegi din clădire. Un lider care se forțează să facă din weekend o improvizație, deși el respiră mai bine cu un plan, se va simți neputincios. La fel, unul care își pune ceasul la mână într-o duminică ar putea ajunge să urască ceasul.
Cel mai sănătos răspuns la întrebarea ce e mai bun, deci, nu e nici unul, nici celălalt, ci o cunoaștere mai exactă a propriei persoane.
Cum se leagă toate acestea de felul în care conduci
Felul în care ne petrecem timpul liber arată, adesea, felul în care conducem. Cel care planifică totul tinde să ceară echipei detalii, termene, rapoarte. Cel care lasă lucrurile deschise tinde să delege larg și să aibă încredere în oameni, uneori mai mult decât ar trebui. Niciuna nu este o greșeală, dar fiecare are un preț pe care ceilalți îl plătesc.
De aceea, un weekend în care încerci o abordare opusă obișnuinței poate fi un exercițiu de leadership în sine. Cel care se bazează pe liste poate încerca o sâmbătă fără ele. Cel care evită planul poate scrie o singură propoziție, pentru duminică, și poate vedea ce simte. Ce observi la tine în aceste ore spune despre tine mai mult decât o evaluare anuală. Te enervezi când se schimbă planul? Te plictisești după o oră de nimic? Răspunsurile acestea nu apar în nicio fișă a postului, dar se vor vedea în felul în care ai grijă de oamenii tăi.
Pentru cine vrea să citească mai mult despre cum se construiește o echipă și despre ce înseamnă să conduci cu răbdare, există mai multe materiale în categoria dedicată conducerii, pe care o găsiți aici. Sunt texte care pornesc de la întrebările practice ale cuiva care are oameni în subordine și nu are mereu timp să se gândească la ele.
Ritmul pe care îl alegi în weekend nu rămâne închis în weekend. Se strecoară în ședința de luni, în felul în care răspunzi la un mesaj, în cât de repede te enervezi.
O variantă de mijloc, care ține cont de ambele
Mulți oameni ajung, după ce le încearcă pe amândouă, la o soluție între ele. Un singur punct fix pe zi, ales dinainte, și restul lăsat deschis. Sâmbătă, de pildă, ai un prânz stabilit cu cineva drag, iar după-amiaza rămâne goală. Duminică, o plimbare scurtă dimineața, iar după aceea nimic.
Punctul fix e un ancoraj. Îți dă ceva spre care să te ridici din pat, o structură minimă care ține locul fricii de gol. Spațiul liber din jur e o rezervă de aer, ca ferestra deschisă într-o cameră în care s-a lucrat mult timp. Poți citi, dormi, merge undeva sau nu merge nicăieri, poți suna un prieten sau poți ignora telefonul până seara. Contează că ai ales tu, nu că ai ales bine.
Cine încearcă formula asta observă un efect neașteptat: nu mai trebuie să te justifici în fața propriei conștiințe. Nu e o soluție perfectă și nici nu pretinde să fie. Ai făcut ceva, deci nu ai pierdut ziua. Și ai lăsat ceva nefăcut, deci nu ai pierdut nici libertatea.
Merită să ținem cont și de oamenii cu care împărțim casa. Un partener care iubește planurile și unul care iubește improvizația trebuie să se întâlnească undeva la mijloc. Aici, punctul fix are și rolul unei înțelegeri: dacă tu primești o dimineață goală, celălalt primește un prânz stabilit.
Ce poți face de mâine
Uită-te la ultimele două weekenduri și întreabă-te cu sinceritate cum te-ai simțit luni. Dacă te-ai simțit obosit după unul plin, mută jumătate din plan în zona «dacă mai am chef». Dacă te-ai simțit agitat după unul gol, pune un singur lucru în agendă, dintr-o categorie care îți place, nu din una care ți se pare folositoare. Notează pe hârtie rezultatul, trei cuvinte despre fiecare zi. După trei săptămâni vei avea răspunsul pe care nu-l putea da niciun articol.